PROIECTE

A Stubbornly Persistent Illusion, proiect prezentat la The Film Gallery din Paris și realizat în cadrul inițiativei Asociației Copia Originală, pornește de la descoperirea unei role de film găsite într-un ghiveci prăfuit, într-un demisol, etichetată „Paris, iulie 2003”. Aceasta devine poarta către o reconstrucție onirică a orașului: lumina aurie a apusului scaldă Place de la Concorde, privirea unei tinere misterioase urmărește figurile de piatră care ornează celebra Fontaine des Fleuves, iar în depărtare Turnul Eiffel strălucește ca într-un vis. Treptat, rola se descompune în fragmente — ecouri de povești, timp rupt, viziuni neterminate.

Lucrarea preia aceste imagini găsite și le reconfigurează ca fiind începutul unei narațiuni cinematografice care a luat naștere în timpul verii catastrofale din 2003. Inspirat de lucrări precum The Last Days of New Paris de China Miéville, filosofia timpului în accepțiunea lui Henri Bergson și conceptul de chronopolitics al Donnei Haraway, proiectul combină realitatea, visul și materiale noi documentare într-o arhivă instabilă, un univers cinematic în care trecutul refuză să rămână imobil și orașul se împotrivește reprezentării simple.

Proiect realizat de Asociația COPIA ORIGINALĂ, co-finanțat de ICR prin Programul Cantemir, în parteneriat cu The Film Gallery (Paris), Institutul Francez din București, La Melle, F-Sides și Monogram Film.

Într-o instalație amplă care reunește lucrări video, textile, texte și elemente sculpturale, to slip, to slide, to glitch explorează momente de control, perturbare, distrugere și restaurare în procesul de producere a peisajelor prin ceea ce este numit capitalism verde. Perturbările sau „glitch-urile”, observabile, de exemplu, în imaginile satelitare defectuoase ale exploatărilor miniere de suprafață, sunt înțelese ca reflectând întreruperi mai profunde ale peisajului, cu implicații semnificative asupra corpurilor umane, animale, vegetale și asupra apelor aflate la nivelul solului.

Cercetarea artistică realizată de Larisa Crunțeanu și Sonja Hornung are ca punct de plecare peisajele (post)miniere din estul Germaniei și din România. Împreună, ele investighează modul în care aspirația către o transformare ecologică și echitabilă intră în conflict cu procesele continue de extracție motivate de profit. Cine beneficiază de această dorință de schimbare și restaurare și cum continuă aceasta să afecteze în mod negativ comunitățile și ecosistemele?

O serie de cianotipii textile de mari dimensiuni și plante artificiale în culori intense – specii utilizate în procesele de recultivare a fostelor zone miniere – transformă spațiul galeriei într-o imitație de pădure. Într-o lucrare video integrată în instalație, două protagoniste exploratoare traversează peisaje (post)industriale marcate de exploatarea cărbunelui în Lusatia și de extracția cuprului în Munții Apuseni, căutând, observând și descoperind. Transformate în schelete, artistele fac referire la toxicitatea proceselor și scenariilor investigate, destabilizând în același timp propria lor corporalitate în raport cu o „natură artificială”. Aceste elemente sunt contextualizate prin lucrări bazate pe text.

to slip, to slide, to glitch estompează granițele dintre natură și artificialitate, pornind de la ideea că peisajul este întotdeauna, într-o anumită măsură, produs de intervenția umană: fie prin imaginarul proiectat al unei restaurări complete, fie prin neglijență și abandon. Înfloririle algale în culori stridente și apele portocalii saturate cu sulfați ferici devin simptome spectaculoase ale unui dezastru ecologic persistent. În același timp, proiectul este dedicat potențialului productiv care apare atunci când nu mai privim condițiile „naturale” și „artificiale” ca entități separate, subliniind necesitatea recunoașterii unor practici capabile să accepte rănile lumii și să își asume responsabilitatea de a avea grijă de lume așa cum este ea.

susținut de: Administrația Senatului Berlinului pentru Cultură și Coeziune Socială

Lansarea volumului Protocoale ale Singularității: Reflecții pornind de la propria practică artistică / Protocols of Singularity: An Artist on Artistic Practice de Larisa Crunțeanu prezintă o întâlnire dedicată dialogului dintre practică artistică, cercetare și scriere critică. Publicată de Dispozitiv Books ca primul volum bilingv româno-englez al editurii, cartea a reunit reflecții dezvoltate de artistă pornind de la propriile proiecte video, performative și colaborative. Evenimentul incluude o conversație între Larisa Crunțeanu și traducătoarea Miruna Fulgeanu despre procesele de lucru, circulația discursului artistic și relația dintre imagine, text și cercetare în contextul practicilor artistice contemporane.

Evenimentul face parte din proiectul AAAF organizat de Asociația Copia Originală în parteneriat cu Dispozitiv Books, și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

Expoziția artistei Larisa Crunțeanu: „An Agent, A Foundling” de la galeria 10 & zero uno din Veneția explorează procesele de construire a identității și relația dintre corp, ficțiune și reprezentare în contextul culturii digitale contemporane. Reunind ceramică, video, sunet și intervenții textile, proiectul propune un traseu narativ fragmentat în care personaje, obiecte și imagini generate artificial au funcționat ca extensii instabile ale sinelui.

Pornind de la referințe din literatura postmodernă și teoria feministă, expoziția a investighează modul în care identitatea este modelată prin violență simbolică, proiecții culturale și mecanisme de auto-ficționalizare. Lucrările video și sculpturale pun în dialog corporalitatea tactilă a ceramicii cu imaginarul virtual produs de inteligența artificială și cultura imaginilor digitale, construind un spațiu suspendat între materialitate, simulare și memorie afectivă.

Evenimentul face parte din proiectul AAAF organizat de Asociația Copia Originală, în parteneriat cu Dispozitiv Books, și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.

„Acționând pe de rost [Do It By Heart]” ​este o explorare intimă și abstractă a posibilității de abordare a limbajului și altor tipare de gândire și imaginare ale societății, înțelese ca bagaj colectiv de realitate pre-individuală, ca teritorii de întâlniri și confuzii productive. Dacă ceea ce știm pe de rost (know by heart) este ancorat în limbaj, instituții și referințe culturale comune, ceea ce facem pe de rost (do by heart) sunt actele de întâlnire și contact cu alte subiectivități nu într-un spațiu fizic comun, ci în comunalitate, în ceea ce împărtășim în mod involuntar, fără să fi avut de ales și chiar fără să realizăm.

În contextul expoziției, comunalitatea se referă atât la limbaj cât și la imagini culturale comune precum referințe literare, moștenirea vizuală determinată de regimuri politice și ideologie, imaginea și utilizarea spațiului public în contemporaneitate, imaginea muncii, imaginea corpurilor dezirabile și a succesului, tipare de organizare a peisajului vizual și aural public și corporate, șamd. Astfel, cele trei instalații de mari dimensiuni realizate de Larisa Crunțeanu și amplasate în spațiul fizic al muzeului devin premise de întâlnire în plan fizic și teoretic, precum și fundalul unei serii de intervenții artistice ale prietenelor și artistelor Irina Gheorghe, Adriana Gheorghe, Jasmina Al-Qaisi, Olivia Berkowicz & Marianna Feher, Catalina Insignares & Carolina Mendonça.

Proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN​), organizat de​ ​Asociația Copia Originală în parteneriat cu MNAC,​ ​CNDB și ARAC. Sponsori MNAC: Crama Oprișor, Policolor, Grup Transilvae, Greentek Lighting

BLUEPRINT este un proiect de cercetare și producție artistică inspirat de asemănările conceptuale și estetice dintre planul arhitectural și tiparul de croitorie. Ca adaptări bidimensionale ale unor spații (volume) tridimensionale, aceste două forme de limbaj scris indică diferite aspecte care influențează și limitează mișcarea corpurilor în spațiu. Capitolele cercetării sunt conectate la diverse dimensiuni ale conștiinței colective în raport cu arhitectura, designul vestimentar, coregrafia și sunetul.

Punctul de plecare al cercetării și primul partener-gazdă al proiectului este Centrul Național al Dansului București, instituție care administrează și urmează să utilizeze clădirea istorică Omnia. Proiectată și construită la începutul anilor 1950, clădirea Omnia a găzduit numeroase reuniuni ale Partidului Comunist Român. Aici aveau loc adunări naționale, spectacole și întâlniri diplomatice internaționale. Deși designul spațiului se va transforma radical în următorii ani, funcția sa de a găzdui activitate umană va rămâne aceeași. Începând cu anul 2021, clădirea devine un spațiu dedicat dansului și artelor performative contemporane, proiectelor interdisciplinare și întâlnirilor dintre artiști și public.

Între aceste pagini ale istoriei clădirii, BLUEPRINT funcționează ca un instrument de arhivare și tranziție, deschizând o discuție despre modul în care politicile culturale contemporane din fostele țări socialiste gestionează vestigiile unui trecut traumatic. În același timp, proiectul există și ca lucrare autonomă, situată la intersecția dintre instalația artistică de mari dimensiuni și scenografie.

Proiectul BLUEPRINT a fost produs de Asociația Copia Originală, în parteneriat cu Centrul Național al Dansului București, Asociația Română pentru Artă Contemporană (ARAC) și Halle 9 Techne Sphere, și co-finanțat de AFCN (Administrația Fondului Cultural Național).